Un meci ca un puzzle!!

Meciul a fost destul de ciudat, alcatuit parca din parti distincte, bucati diferite ca si implicare a jucatorilor, ca si realizari, care insa au alcatuit un intreg, ce  a meritat toate asteptarile. Dupa ce l-am vazut pe Federer jucand ca la carte, in primele doua seturi, apoi pe Djokovici revenind si el in urmatoarele 2 seturi, parca am fi asistat la cate un meci 2 din 3, in alt turneu, castigat de  fiecare, pe rand.

Abia in setul decisiv, ambii jucatori au aratat impreuna de ce este atat de frumos tenisul, conducandu-ne  catre un final dramatic, care a facut rand pe rand sa palpite de emotii cele doua galerii.

Neutrii, daca au fost si de aceia, se gandeau poate, cat este de stresanta o asemenea partida, care arde jucatorii pana la ultimele energii interne, care cu siguranta ca lasa urme adanci in psihic, indiferent cine a iestit invingator.

Federer venea dupa 5 titluri castigate pe acest hard, care i se potriveste de minune: juca uneori ca de la masa de ping-pong, stand pe linia de fund si returnand din drop, schimband directia mingii cu o usurinta dezarmanta, facandu-ne sa regretam ca pentru el timpul nu sta in loc...

Setul intai se termina abia dupa un tiebreak, care ne-a aratat destule greseli dar si realizari pe serviciu, in care stapanirea de sine  a  lui Federer a fost superioara. De fapt intreg setul a fost jucat de catre Roger cu o superioritate evidenta in miscari si atitudine, limbajul corpului ducandu-ne cu gandul la o oarecare aroganta, care cu siguranta ca l-a apasat pe Novak. Abia pe final el se va revansa, in alt mod desigur, cand radea la mingile de meci ale adversaului!

Si acest ghem decisiv a fost facut din vreo 3 parti clar diferite: din primele 9 puncte Federer a facut 6 si deci avea 3 mingi de set, pentru ca a fost calm si mai sigur pe el, in timp ce Djokovic era impulsiv. Dar vine o alta piesa a puzzle-ului, facuta din 3 puncte consecutive ale sarbului si se schimba terenul la 6-6. Federer mai are o minge de set, Djokovic egaleaza din nou, apoi situatia se repeta doar partial, fiindca ultimul cuvant il are elvetianul care incheie cu un  longline de rever extraordinar.

Perfect pentru Federer, care avea mai mult de suferit din cauza caldurii, si care asa gandeam noi, ar dori sa castige cat mai rapid posibil, el gandindu-se la ce-l asteapta in finala cu Nadal...

Setul 2 incepe cu sarbul la serviciu, care il castiga pe primul, dar pe al treilea il, pierde, prilejuind primul break al meciului, unui Federer din ce in ce mai stapan, chiar lasa sa se vada acest lucru, cu aparitii dese la fileu, care ii face pe spectatori sa se gandeasca la faptul ca doar cu 3 zile inainte il demola pe Tsonga, care abia a adunat 6 ghemuri in tot meciul.

In ghemurile urmatoare chiar daca pe unele le-a castigat, Novak pare depasit si se arata mereu in intarziere, ajungand in ultima fractiune de secunda la minge, si nu-si putea impune loviturile de atac, fiind mai mereu pus la zid. Ni se parea ca am gresit informatiile care ne spuneau cine este nr.1 si cine este nr.3 mondial!?

Daca mai spunem ca Roger alerga si dupa mingi care pareau pierdute, nu ne miram ca el castiga si al doilea set, parand ca se indreapta spre o victorie categorica. Setul se incheie cu un serviciu ca din tun, la care Novak nu poate raspunde  si se vede condus cat se mai putea de detasat, trebuind sa se adune, pentru a ramane in meci.

Ei bine, Federer nu mai gaseste si in setul urmator, nici o piesa valabila pentru puzzle-ul sau, Djokovic punand mana pe toate. Ne aflam la 3-0 pentru sarb, si abia acum, daca ne uitam pe tabela de marcaj, cei doi adversari au facut cate 13 ghemuri, dar unul dintre ei are 2 seturi castigate, celelalt nici unul si trebuie sa alerge inca mult si bine pentru a egala realmente. Djokovic incepe sa-si faca jocul, da si scurte, nu greseste, face  si ghemuri albe, si are in fata un Roger cam pasiv. Efectul: 6-3 pentru sarb.

Setul al patrulea, asemanator cu precedentul, Roger nu gaseste nici acum nicio piesa din puzzle-ul victoriei sale, si  6-2 , pentru ca mai ales Djokovic se misca extraordinar, fiind pe tot terenul.

Am ajuns in setul 5, si tensiunea a atins cote inalte. Federer se aduna, Djokovic continua, si se joaca egal, cu rele, am spus duble greseli, dar si cu multe bune, cu asi, lovituri magistrale, in special logline-uri , singurele care pot inchide punctul. La 4-3 pentru elvetian, sarbul isi pierde serviciul si parea pierdut.

Federer servea pentru meci, dar acum o alta portinue din meci, parca era dintr-un altul ne arata un Djokovic senzational, reusind ceea ce poate putini mai credeau, sa egaleze , anihiland doua mingi de meci, ajutandu-se mai intai de un retur fenomenal despre care a declarat la final ca trebuia sa intre, ca i s-a mai intamplat, si oricum altceva nu mai era de facut!

La 5-5, a servit  Federer si s-a facut  0-15, lasandu-ma sa constat ca abia acum, cu acest punct, Djokovic este pentru prima oara in avantaj, de la inceputul meciului. Break-ul nu a mai  mirat  pe nimeni, dupa ce s-a salvat din gherele celor doua puncte de meci sarbul jucand de parca era in transa, iar elvetianul parea debusolat, necrezandu-si ochilor despre  ce se intampla pe teren.

In ultimul ghem, Djokovic nu iarta nimic, si ne arata cum trebuie jucat un final de meci, realizand o victorie cat un titlu, fiindca meciul din finala este unul "déjà vu", contra lui Rafa Nadal,  sarbul stiind clar la ce sa se astepte.

Si noi, cam la fel!


Florin Ghidirmic

Foto: Getty Images / Andrew Ong / USTA