Horia Tecau, cel care la varsta junioratului (impreuna cu Florin Mergea) reusea performanta de a ridica trofeul deasupra capului, are un parcurs de exceptie si la seniori, nu cum se intampla la romani, cand juniorii nostri, doar cu mici exceptii (poate doar la feminin), se pierd in anonimat... Chiar Florin Mergea si Sabau ne sunt suficienti ca exemple de acest gen.
Horia a fost destul de intelept sa inteleaga ca la simplu concurenta este acerba si frumoasa lume a tenisului se poate admira si savura din interior chiar si din postura de jucator de dublu! Chiar daca premiile sunt pe sfert, competitia de dublu este la loc de cinste si face deliciul spectatorilor atunci cand este jucata de maestrii!
Spre fericirea noastra, Horia (constantean ca si Pavel si Halep), este un mare maestru al dublului, pentru ca nu putem sa-i spunem altfel, de-ndata ce este al 11- lea jucator al lumii si face parte din al cincilea cuplu de pe planeta!!
Suntem siguri ca Horia va mai progresa, cel putin atat timp cat partenerul sau, suedezul Linstedt care are 34 de ani, va mai lupta umar la umar cu el. Le dorim cat mai mult timp petrecut impreuna de aici inainte si cat mai multe succese si puncte, care sa-i conduca spre turneul campionilor de la toamna!
Daca stam sa ne gandim, nu doar recordul detinut de Ilie Nastase care a fost locul 10 mondial este in pericol, dar chiar si locul 3 al tenismanilor nostri din toate timpurile (detinut acum de Andrei Pavel), poate fi atins si de ce nu, intrecut...
Finala din acest an a semanat mult cu cea din anul trecut, doar ca acum ea s-a derulat in fata a celor mai buni jucatori din lume, fratii Bob si Mike Bryan din SUA, si cei cu care tinea toata Romania nu au prea avut sorti de izbanda! Daca anul trecut austriacul Meltzer a facut legea, acum, cele doua maini americane care se reuneau cu forehandul pe centru!!?? au fost prea puternice.
Desigur ca amaraciunea infrangerii este mare, dar beneficiul acestui turneu este urias, prin intregirea imaginii celor doi, prin locurile acordate dupa turneu, prin perspectiva care ii aduce favoriti pentru circuitul american, si de ce nu si pentru premiu.
Turneul campionilor este accesibil si acolo, crema tenisului care va fi prezenta, va gasi o audienta teribila, nu in ultimul rand in lumea sponsorilor.
Federatia Romana de Tenis se poate impauna cu acest jucator, pe care nu l-a sprijinit in timp, dar care cu darzenie, modestie si inteligenta si-a croit o cariera exceptionala!
Superlativele noastre parca nu au puterea sa descrie valoarea acestui sportiv de exceptie, a acestui om deosebit! Astept cu nerabdare ca Robert Lindstedt sa-i faca o caracterizare lui Horia, ca sportiv si ca om, si abia atunci vom intelege ce inseamna un partener de echipa, si ce fel de caracter este romanul nostru. Din nou spun: timpul le va aranja pe toate!!
Finala ar fi trebuit sa inceapa cu setul 3, fiindca primele doua, cedat la 3 si la 4, au mers clar in favoarea americanilor. Acestia, un stangaci si un dreptaci, desi au deja 33 de ani, ne-au aratat o coeziune gemelara, dar mai ales niste reflexe si anticipatie iesite din comun. Era intr-adevar greu sa le faci punct, sa le iei un ghem... Ai nostri au servit destul de bine si au aratat multe calitati, dar nu o data am avut sentimentul ca nu era nimic de facut! Tocmai de aceea supra concentrarea din setul 3 a devenit laudabila si ne-a aratat ca se putea mai mult, daca nu se rata debutul meciului.
Setul 3, incepe cu Lindstedt la serviciu, pe care si-l adjudeca, dar pe fondul unei nervozitati puternice care era sa-l coste. Sudezul avea ceva de discutat cu arbitrul, de impartit ceva si cu publicul, dar finalmente se fac punctele necesare castigarii ghemului. Se merge cap la cap pana la 6-6, timp in care am vazut dueluri superbe la fileu, sericii puternice, scurte si contrascurte in diagonale greu de trasat si cu creionul poe hartie, cu un lob al suedezului care a amutit tribuna, facand-o apoi sa tune de aplauze cu Tecau excelent la fileu, cu niste voleuri superbe, grele, fiind tintit din apropiere.
Tiebreak-ul vreau sa-l uit, fiindca de la 1-0 s-a ajuns repede la 2-6, deci urma sa se incheie meciul...
Ce ar mai fi de spus, poate ca Horia a facut-o din nou exemplar: "sunt fericit pentru performanta realizata!" Si noi, dar noi avem voie sa spunem cu voce tare ca il asteptam cu alte succese de minimum acelasi calibru!
Florin Ghidirmic
Foto: www.wimbledon.com
Horia a fost destul de intelept sa inteleaga ca la simplu concurenta este acerba si frumoasa lume a tenisului se poate admira si savura din interior chiar si din postura de jucator de dublu! Chiar daca premiile sunt pe sfert, competitia de dublu este la loc de cinste si face deliciul spectatorilor atunci cand este jucata de maestrii!
Spre fericirea noastra, Horia (constantean ca si Pavel si Halep), este un mare maestru al dublului, pentru ca nu putem sa-i spunem altfel, de-ndata ce este al 11- lea jucator al lumii si face parte din al cincilea cuplu de pe planeta!!
Suntem siguri ca Horia va mai progresa, cel putin atat timp cat partenerul sau, suedezul Linstedt care are 34 de ani, va mai lupta umar la umar cu el. Le dorim cat mai mult timp petrecut impreuna de aici inainte si cat mai multe succese si puncte, care sa-i conduca spre turneul campionilor de la toamna!
Daca stam sa ne gandim, nu doar recordul detinut de Ilie Nastase care a fost locul 10 mondial este in pericol, dar chiar si locul 3 al tenismanilor nostri din toate timpurile (detinut acum de Andrei Pavel), poate fi atins si de ce nu, intrecut...
Finala din acest an a semanat mult cu cea din anul trecut, doar ca acum ea s-a derulat in fata a celor mai buni jucatori din lume, fratii Bob si Mike Bryan din SUA, si cei cu care tinea toata Romania nu au prea avut sorti de izbanda! Daca anul trecut austriacul Meltzer a facut legea, acum, cele doua maini americane care se reuneau cu forehandul pe centru!!?? au fost prea puternice.
Desigur ca amaraciunea infrangerii este mare, dar beneficiul acestui turneu este urias, prin intregirea imaginii celor doi, prin locurile acordate dupa turneu, prin perspectiva care ii aduce favoriti pentru circuitul american, si de ce nu si pentru premiu.
Turneul campionilor este accesibil si acolo, crema tenisului care va fi prezenta, va gasi o audienta teribila, nu in ultimul rand in lumea sponsorilor.
Federatia Romana de Tenis se poate impauna cu acest jucator, pe care nu l-a sprijinit in timp, dar care cu darzenie, modestie si inteligenta si-a croit o cariera exceptionala!
Superlativele noastre parca nu au puterea sa descrie valoarea acestui sportiv de exceptie, a acestui om deosebit! Astept cu nerabdare ca Robert Lindstedt sa-i faca o caracterizare lui Horia, ca sportiv si ca om, si abia atunci vom intelege ce inseamna un partener de echipa, si ce fel de caracter este romanul nostru. Din nou spun: timpul le va aranja pe toate!!
Finala ar fi trebuit sa inceapa cu setul 3, fiindca primele doua, cedat la 3 si la 4, au mers clar in favoarea americanilor. Acestia, un stangaci si un dreptaci, desi au deja 33 de ani, ne-au aratat o coeziune gemelara, dar mai ales niste reflexe si anticipatie iesite din comun. Era intr-adevar greu sa le faci punct, sa le iei un ghem... Ai nostri au servit destul de bine si au aratat multe calitati, dar nu o data am avut sentimentul ca nu era nimic de facut! Tocmai de aceea supra concentrarea din setul 3 a devenit laudabila si ne-a aratat ca se putea mai mult, daca nu se rata debutul meciului.
Setul 3, incepe cu Lindstedt la serviciu, pe care si-l adjudeca, dar pe fondul unei nervozitati puternice care era sa-l coste. Sudezul avea ceva de discutat cu arbitrul, de impartit ceva si cu publicul, dar finalmente se fac punctele necesare castigarii ghemului. Se merge cap la cap pana la 6-6, timp in care am vazut dueluri superbe la fileu, sericii puternice, scurte si contrascurte in diagonale greu de trasat si cu creionul poe hartie, cu un lob al suedezului care a amutit tribuna, facand-o apoi sa tune de aplauze cu Tecau excelent la fileu, cu niste voleuri superbe, grele, fiind tintit din apropiere.
Tiebreak-ul vreau sa-l uit, fiindca de la 1-0 s-a ajuns repede la 2-6, deci urma sa se incheie meciul...
Ce ar mai fi de spus, poate ca Horia a facut-o din nou exemplar: "sunt fericit pentru performanta realizata!" Si noi, dar noi avem voie sa spunem cu voce tare ca il asteptam cu alte succese de minimum acelasi calibru!
Florin Ghidirmic
Foto: www.wimbledon.com
Galerie Foto
Trebuie sa te autentifici pentru a comenta!
Fii primul care lasa un comentariu!