Cronica pentru frate

Titlul se cam cerea, dar si stilul fetelor, o impunea.

Lesne de inteles ca se confruntau doua sportive, una Gabriela, etalonul frumusetii in tenis, si cealalta, Lindsey, o sportiva matahaloasa la trup si cu un chip mai degraba antipatic, chiar daca in afara terenului era altfel. Nu are importanta cine a castigat, dar acel meci m-a dus cu gandul la finala de ieri de la Indian Wells, dintre Caroline Wozniaky si Marion Bartoli.

Se infruntau nr.1  cu nr.17 mondial, dar nu aveai cum sa nu observi diferenta de aspect: Caroline, o poloneza crescuta in Danemarca, avand  un corp proportionat, atletic, cu chip foarte placut, si Marion, frantuzoaica atipica pentru conceptul feminin francez, plinuta, cu solduri late, cu gambe mai degraba de bibliotecara, si chip incruntat.

Si ce-i cu asta?, veti spune, doar perfectii pot juca tenis, doar fetele frumoase pot face performanta? Departe de mine acest gand, dar din dorinta de a participa la o surpriza, ma gandeam la sansele mici ale lui Marion sa faca fata la o lupta dura, sportiva, si speram eu de inteligenta. Oare ea va avea destula vlaga sa alerge doua ore si sa–si poarte trupul dntr-o  linie intr-alta a terenului? Speram!

Marion, o obisnuita mai ales a sferturilor si semifinalelor, a acces in finala, dupa ce a trecut si peste  Monica Niculescu (singura care i-a furat un set), dar  mai ales de Petkovic, Clijsters, Ivanovic, si Wickmayer. Seria de invinse era impresionanta, chiar daca Kim a abandonat. Mare luptatoare, si foarte bine pregatita fizic (specific pentru tenis), cu un joc de mare sacrificiu, uneori chiar anaerob, avand un centru de greutate destul de jos, anticipativa, si FOARTE inteligenta, Bartoli a facut un meci mare.

Indian Wels este al cincilea mare turneu al circutului feminin, intr-o locatie exceptionala, cu un central imens, chiar daca este la marginea desertului, unde aspersoarele intretin vegetatia, 24 de ore din 24. Obligativitatea jucatoarelor de top de a participa, face ca reteta turneului sa fie onorata si justificata. Cei 700.000 USD premiu pentru castigatoare si jumatate pentru finalista, sunt o alta atractie, suficient de mare.

In tribune, lume selecta, promotori de  turnee ( Ericsson, petronul turneului de la Miami) sau mari jucatori (Jim Courir, un rezident al Palm Springs, al carui satelit este Indian Wells) dar si multi, foarte multi tineri.

Modesta Marion, bine educata  (a recunoscut ca antrenorul ei, chiar tatal, poate nu este cel mai bun din lume, dar pentru ea ESTE), a dorit sa arate ca nu a ajuns intamplator in finala si ca are un cuvant greu de spus in lumea tenisului. Ea a castigat 5 din cele 10 finale in care a jucat (printre care si una la Wimbledon), aducand linistea in sufletului doctorului Bartoli, care s-a lasat de profesiune, ca sa o insoteasca si sa o sfatuiasca pe fiica lui, colindand lumea in lung si in lat.

De cealalta parte, Caroline, numarul  1 mondial, o jucatoare completa, foarte bine pregatita tehnic si fizic (mai are de lucrat la partea emotionala), luptatoare, tenace, cu lovituri surprinzatoare din orce colt al terenului, avea atuul ultimei victorii, 6-1, 6-1 la Doha, unde a trecut ca tavalugul peste frantuzoaica.

Wozniaki avea de aparat punctele din finala pierduta anul trecut in fata lui Jankovic, si succesul o indeparta de Kim, care-i sufla in ceafa in clasament.

Primul ghem al finalei este adjudecat de Caroline, care-l incheie cu un voleu de rever, nu inainte de a admira (desigur, in sinea ei) un lung de linie de backhand al adversarei, pe care nu-l intrezaream.

Bartoli incepe timorat si isi pierde serviciul mai ales pentru faptul ca Wozniaki facea punct din orice pozitie, oricat de inghesiuta era.

Ghemul 3 ne prezinta pe Bartoli foarte decisa sa lupte, constienta ca  ea nu are nimic de pierdut, si reuseste re-breakul, aratandu-ne un contrepied superb, dupa doua greseli nefortate ale adversarei.

Era 1-2 si finala parea relansata...

Din pacate frantuzoica nu poate castiga pe propriul serviciu, fiind silita la greseala in 3 randuri. Dar ea ne devine tot mai simpatica datorita mimarii loviturilor, in timpul pauzelor, dar nu in vederea corijarii stilistice, cum o mai fac si altii, ci pur si simplu pentru a repeta viteza si forta de lovire! Sa nu-i fi stat atunci in cale!

Se facuse 1-3 si ne intrebam daca va tine pasul, mai ales ca de-alungul turneului a stat cu 3 ore mai mult pe teren,  decat adversara sa.

Era de asteptat sa incerce si ea un rebreak, dar fiind silita sa joace la perfectiune (Wozniaki lovea cu o siguranta dezarmanta, ca la antrenament!), a inceput sa greseasca, fiind foarte incomodata de lifturile care cadeau pe linia de fund. O vedeam cu totii foarte obosita, cu suflul aproape pierdut, asa ca setul se inchee cu 6-1 pentru daneza.

Doctorul Bartoli, a avut o interventie  in teren, permisa de regulament si a dat cateva indicatii, care se pare ca au avut efect. Marion incepe sa-si arate inteligenta si stiinta jocului (nu degeaba joaca sah cu tatal ei!) si incepe cu o noua tactica setul 2.

Ea devine mai agresiva, are initiativa pentru ca nu ezita sa vina la fileu - a facut-o in doua randuri in primul ghem -, si scoate din arsenalul ei primul as, care ne face sa speram, la echilibrarea meciului.

In ghemul 2, Marion alearga fenomenal, amintindu-ne de Nadal, care nu considera nici o minge pierduta, fapt ce o destabilizeaza pe Caroline, pe care in setul intai, o puteam numi "Federerul feminin", jucand ca un metronom, fara riscuri asumate inconstient.

Ea devine nervoasa, nu intelege ca Marion nu-i mai deschide unghiurile si o joaca lung pe centru, ba se mai trezeste si cu 2 scurte, una urmata de un lob perfect, si cu atacuri la fileu. Inevitabilul se produce: breakul frantuzoaicei, si apoi un alt ghem pierdut. Incredibil dar adevarat: 3-0 pentru Marion!

Caroline cere prezenta antrenorului, si uite asa auzim vorbindu-se poloneza, fiindca Piotr, tatal, vorbeste tare, este foarte aspru, cam la fel ca si tatal surorilor Radvanska. De fapt, doar asa se poate ajunge la performanta de varf, unde nu te poti fura singur, unde de multe ori, autoritatea paterna este decisiva!

3-1,  4-2, si 5-2, din nou break pentru Bartoli, care face setul in stil de mare campioana, dand o ultima lovitura la care Caroline a refuzat sa loveasca, cerand inutil un challange.

Oboseala si frustrarea o cuprinsesera si pe daneza, dar si arderea frantuzoaicei a fost completa, ea reusind sa dea intraga masura a talentului si caracterului sau. De fapt, aspectul jocului a fost unul ca pe zgura, si nu ca pe hard, ambele jucatoare angrenandu-se in schimburi lungi si obositoare.

Asa se face, ca dupa cate un acces la vestiare, fetele se intorc la noi, la miile de spectatori, reluand fiecare partitura din primul set!

Se pare ca Bartoli a dorit si a reusit sa salveze spectacolul, chiar daca a creat "neplaceri" organizatorilor, care s-au vazut in situatia de a amana finala masculina cu o ora, golind intai stadionul  si permitand accesul celor care vor sa vada un meci de baieti. In treacat fie spus, finala feminina a fost mult mai frumoasa, cea a baietilor fiind pe alocuri chiar plicticoasa!

Marion nu inceteaza sa lupte, tatal sau sa aplaude ori de cate ori avea ocazia, pana ce ceasul i se intorsese pe lateralul incheieturii, aratand si el, din pacate , o anumita resemnare.

Au fost insa suficiente momente cand nu stiai cine este nr.1 si cine este nr.17 !?

Asa se face ca pana spre final, Marion a inceput sa faca toate punctele, si ale ei (mai rare) si ale adversarei, care nu mai greseste. Felicitari fetelor, dar mai ales invinsei, care sunt sigur ca v-a cucerit. Ii dorim succes  la Miami, doar daca nu cumva efortul depus a fost peste masura.

Dedic aceasta cronica, fratelui meu Doinas, care este antrenor de tenis in Palm Springs, dar care nu a putut urmari live acest meci.

Florin Ghidirmic

P.S. Despre fetele noastre, numai de bine, dar nu legat de tenis...

Foto: Matthew Stockman/Getty Images

Galerie Foto