Acest meci este o ultima demonstratie ca tenisul se joaca putin cu racheta, putin cu mainile si picioarele, dar se joaca foarte mult cu capul! Cand fata in fata se afla jucatori de valoare egala, mentalul face diferenta. El te ridica, dar tot el te afunda in cele mai negre adancuri. Daca Hanescu trece printr-o perioada dificila, sper ca doar in tenis, iata ca mai avem un jucator in echipa nationala, care traverseaza o perioada contradictorie, facand meciuri bune, cazand apoi in apatie, tocmai cand se apropia de granita primei sute de jucatori profesionisti.
Nici nu stiu ce sa spun, este mai bine asa, sau poate fi mai bine cand in cadrul aceluiasi meci, faci un set bun, joci cu convingere, te afli in pragul castigarii meciului si deodata, te stingi, gresesti in serie, nu mai ai orientare in teren, totul se prelungeste, dureaza, si pur si simplu astepti sa se termine supliciul. Cred ca avem de-a face cu ceva de ordinul cosmarului, vis urat, care daca se repeta (la Adrian este ceva déjà vu), poate deveni periculos. Cand psihicul este fragil, numai de astfel de meciuri nu ai nevoie, cu atat mai mult cu cat tribunele il sustineau, prietenii, familia, cu totii ii doream succesul...
Adrian a inceput meciul mai bine decat adversarul sau (sa nu uitam ca acesta l-a invins pe Robredo), are 1-0, 2-1, cu mingi de break, cu puncte frumoase, dar si cu cateva ratari este adevarat, dar era mai energic decat longilinul sau adversar. Break-ul vine firesc si servea pentru scorul de 5-2. Acum, Adrian se deconcentreaza, paseaza cu capul o minge catre copilul de pe margine, si da ocazia brazilianului sa dea un retur norocos si sa faca rebreak. Abia la 5-4, Adrian se desprinde decisiv si castiga setul , 6-4, incurajator.
Brazilianul parea depasit, Adrian pe val, asa ca am inceput sa ma interesez si de fete, care jucau prin Asia (Begu, Dulgheru, Olaru si Bogdan) si in Franta, Cirstea si Cadantu. Cum era si normal, Liana, sotia lui Adrian nu juca nicaieri, si traia, dar mai apoi, suferea langa el, in tribuna.
Ce a urmat, un joc pe muchie de cutit, Adrian permitand adversarului sa se tina aproape, dar realizand o minge de meci la 5-4, pe care brazilianul o salveaza, si se intra in tiebreak. A fost un prim moment de cumpana, peste care romanul arata ca si cum a trecut, altfel nu putea sa castige 6 puncte din 9, avand din nou minge de meci, de 3 ori la rand. La 6-5, Adrian a servit pentru ultimul punct, dar a stricat toata munca de pana atunci, facand inca un cadou si pierzand setul. Analizand ghemul decisiv am putut observa cu usurinta ca Adrian a servit mereu cu al doilea serviciu...
Acum sunt de acord ca parca iti cade cerul in cap, cand te gandesti pe langa ce victorie ai trecut si esti obligat sa joci in continuare. Adevarul este ca el nu a mai jucat nimic si a facut doar figuratie, pana la 1-6, in fata unui adversar care la mingea cu care castigase setul al doilea, a racnit din toti rarunchii, facandu-ne sa intelegem masura tensiunii si concentrarii in care a jucat.
Acum Adrian trebuie ajutat si conducandu-ne dupa imnul celor de la Liverpool, care spune ca nu trebuie sa umblam singuri, sa nu-l lasam prada deznadejdii.
Hai argesene, fii tare, ridica-te!
Florin Ghidirmic
Nici nu stiu ce sa spun, este mai bine asa, sau poate fi mai bine cand in cadrul aceluiasi meci, faci un set bun, joci cu convingere, te afli in pragul castigarii meciului si deodata, te stingi, gresesti in serie, nu mai ai orientare in teren, totul se prelungeste, dureaza, si pur si simplu astepti sa se termine supliciul. Cred ca avem de-a face cu ceva de ordinul cosmarului, vis urat, care daca se repeta (la Adrian este ceva déjà vu), poate deveni periculos. Cand psihicul este fragil, numai de astfel de meciuri nu ai nevoie, cu atat mai mult cu cat tribunele il sustineau, prietenii, familia, cu totii ii doream succesul...
Adrian a inceput meciul mai bine decat adversarul sau (sa nu uitam ca acesta l-a invins pe Robredo), are 1-0, 2-1, cu mingi de break, cu puncte frumoase, dar si cu cateva ratari este adevarat, dar era mai energic decat longilinul sau adversar. Break-ul vine firesc si servea pentru scorul de 5-2. Acum, Adrian se deconcentreaza, paseaza cu capul o minge catre copilul de pe margine, si da ocazia brazilianului sa dea un retur norocos si sa faca rebreak. Abia la 5-4, Adrian se desprinde decisiv si castiga setul , 6-4, incurajator.
Brazilianul parea depasit, Adrian pe val, asa ca am inceput sa ma interesez si de fete, care jucau prin Asia (Begu, Dulgheru, Olaru si Bogdan) si in Franta, Cirstea si Cadantu. Cum era si normal, Liana, sotia lui Adrian nu juca nicaieri, si traia, dar mai apoi, suferea langa el, in tribuna.
Ce a urmat, un joc pe muchie de cutit, Adrian permitand adversarului sa se tina aproape, dar realizand o minge de meci la 5-4, pe care brazilianul o salveaza, si se intra in tiebreak. A fost un prim moment de cumpana, peste care romanul arata ca si cum a trecut, altfel nu putea sa castige 6 puncte din 9, avand din nou minge de meci, de 3 ori la rand. La 6-5, Adrian a servit pentru ultimul punct, dar a stricat toata munca de pana atunci, facand inca un cadou si pierzand setul. Analizand ghemul decisiv am putut observa cu usurinta ca Adrian a servit mereu cu al doilea serviciu...
Acum sunt de acord ca parca iti cade cerul in cap, cand te gandesti pe langa ce victorie ai trecut si esti obligat sa joci in continuare. Adevarul este ca el nu a mai jucat nimic si a facut doar figuratie, pana la 1-6, in fata unui adversar care la mingea cu care castigase setul al doilea, a racnit din toti rarunchii, facandu-ne sa intelegem masura tensiunii si concentrarii in care a jucat.
Acum Adrian trebuie ajutat si conducandu-ne dupa imnul celor de la Liverpool, care spune ca nu trebuie sa umblam singuri, sa nu-l lasam prada deznadejdii.
Hai argesene, fii tare, ridica-te!
Florin Ghidirmic
Galerie Foto
Trebuie sa te autentifici pentru a comenta!
Fii primul care lasa un comentariu!