Triumful discret al modestiei

Eram mai mult ca sigur că venea pentru a solicita un “box” de mingi, sau racordaj sau altă facilitate dintre puținele și modestele pe care Federația le punea la dispoziția sportivilor. M-am înșelat : mi-a înmânat câteva invitații pe care să le înmânez conducerii Federației în vederea participării la susținerea lucrării sale de doctorat! Un sportiv care susține o lucrare de doctorat este – cu scuzele de rigoare pentru nenumărații alți sportivi performeri merituoși – cu siguranță un lucru admirabil.

Înainte de a da curs invitației, am «completat» de pe net laconica informație conform căreia «nu mai joaca!». Într-adevăr, fiind clasată undeva în apropierea locului 400 WTA se putea spune, în decembrie 2016, că “nu mai joacă!”, după ce începuturile deosebit de promițătoare (debut profesionist la 16 ani în 2004, clasată numărul patru în lume la juniori, finalistă în 2005 la Orange Bowl, inclinându-se în fața Carolinei Wozniacki după ce o învinsese în semifinală pe Agnieszka Radwanska…) au fost anulate de o serie de accidentari care au lipsit-o atât de posibilitatea materializării talentului și voinței cât și de sprijinul sponsorilor atât de necesari într-un sport extrem de costisitor.

Susținerea lucrării de doctorat a fost apreciată de comisia doctorală și de ceilalți specialiști prezenți ca deosebit de valoroasă, tema abordată «Dezvoltarea psihomotorie la jucătorii juniori de tenis intre 12-14 ani» putând contribui la eficientizarea selecției și pregătirii jucătorilor romani.

M-am grăbit să-i propun să lucreze în cadrul Federației în vederea aplicării preceptelor susținute prin dizertație, împărtășind ideea și câtorva dintre cei prezenți in sala. «Dar Mihaela mai joacă!» mi-a răspuns un domn necunoscut mie, dar care era chiar... tatăl Mihaelei. M-am simțit încurcat, spunând că oferta rămâne valabilă și… “la anu’ ‘’ pentru că, de fapt, nu credeam că va mai juca mult timp!

Credința mi-a fost în mod fericit și strălucit infirmată de ceea ce a urmat: douăzeci de meciuri câștigate la rând și finale câștigate în turnee ITF în Ungaria, Turcia, Germania, prima calificare pe tabloul principal al unui turneu de Mare Slam (US). După prima semifinala într-un turneu WTA în Austria a intrat în «Top 100» continuând să înregistreze succese care au propulsat-o în ajunul celui mai recent turneu de la Roland Garros pe locul 31.

La Roland Garros a avut o extraordinară prestație, culminând cu eliminarea pretendentei la titlu Elina Svitolina și pierzând în turul IV la Madison Keys, pe fondul unei emotivități explicabile. A câștigat cu modestie și a pierdut cu demnitate, asistată discret din tribună de părinți, cu un admirabil entuziasm interiorizat.

Semifinala recentă de la Birmingham este prevestitoare de rezultate remarcabile la prestigiosul Wimbledon dar, recunoscându-mi limitele, nu pot estima dacă, cât și cu ce rezultate va continua spectaculoasa traiectorie recentă a Mihaelei.

Există un motiv pentru care performanțele Mihaelei Buzărnescu să continue asemeni spiritului olimpic «citius, altius, fortius» pentru că ea este un model pentru reușita altfel decât doar pe baza talentului și al conjuncturii: este reușita unui complex «talent – voință – perseverență – încredere» gestionat «cerebral» care merită respect și elogiere publice!

Dacă va dori și când va dori, implicarea Mihaelei Buzărnescu în «industria» tenisului romînesc va constitui un plus remarcabil!

Laurențiu Mitrache

Galerie Foto