Tristul final fusese anunțat în premieră de către însuși domnul Ion Țiriac – așa cum îl evoca în public domnul Năstase – cu circa o luna în urmă, la o conferință de presă ținută la Country Club Stejarii, ca o breaking news determinată de constatarea de-acum celebrului ISU că Arena Centrală Năstase-Țiriac nu ar oferi suficientă siguranță spectatorilor în caz de seism sau incendiu. Sugerat doar indirect și subtil diplomatic de către Ion Țiriac și ulterior fără menajamente de Ilie Năstase ca fiind vinovat de această situație și de inevitabila consecință a renunțării la turneu: guvernatorul BNR, domnul Mugur Isarescu!
Nealocand fonduri pentru consolidarea și extinderea terenului central și al întregii baze, guvernatorul nu doar împiedică promovarea turneului la categorii superioare, 500, 1 000, etc., dar împiedică o noua ediție!
Am urmărit cu atenție presa pentru a vedea ecourile acestei adevărate drame și eventuale semne de întrebare sau măcar de îndoială asupra motivelor reale ale renunțării la organizarea turneului. Nimic! Un motiv suficient pentru a stimula și permite elaborarea unor ipoteze bazate exclusiv pe logica și observație.
Principalul sponsor al ultimelor editii a fost BRD – Groupe Societe Generale, probabil în baza unui contract multianual, a cărui scadență pare a fi fost în 2016, altfel nu vedem cum licența ar putea fi vândută fără acordul sponsorului principal! Consecințele crizei financiare începută în 2009 și prelungită peste așteptări a determinat o mult mai riguroasă construcție a bugetelor instituțiilor bancare și orientarea lor spre cheltuieli concret profitabile. Asemeni multor instituții similare, bugetul pentru 2017-18-19 a fost cu certitudine aprobat în cadrul Grupului Societe Generale undeva în octombrie-noiembrie 2015, daca nu chiar mai devreme. Din acest motiv, practic, discuțiile pentru prelungirea contractului de sponsorizare trebuie să fi fost începute cel târziu în luna iunie 2015, fără a se finaliza în mod pozitiv. În paralel, a fost obligatoriu să fie abordate alte instituții bancare sau teoretic disponibile financiar pentru substituirea sponsorului principal. Cum orice altă instituție de calibrul BRD urmează proceduri identice de elaborare și aprobare a bugetelor anuale și pe tremen mediu, nu este greu de presupus că în cursul ultimului trimestru al anului trecut nu a fost identificată nicio sursă disponibilă...
Vânzarea licenței, la rândul său, presupune o serie de tatonari și negocieri multiple, minimizând posibilitatea inițierii și finalizării unei astfel de tranzacții doar după emiterea avizului negativ al ISU, pentru că și cumpărătorul licenței trebuie să obțină sponsorizări de la instituții cu proceduri de elaborare a bugetelor similare BRD, condamnând abordarea lor în cursul trimestrului I 2016 la un previzibil eșec!
Dacă aceste supoziții nu sunt chiar fanteziste, rezultă că licența turneului a fost cedată undeva în cursul lunilor iunie-septembrie 2015, în funcție de posibile clauze opționale legate de identificarea de ultim moment al unor sponsori adecvați.
Mai rămânea de rezolvat un singur lucru – aducerea la cunoștința publicului larg, de o maniera care să excludă interpretări care să sugereze o motivație financiară și astfel dăunând promovării structurate pe generozitate și patriotism.
Deus ex machina a intervenit ISU, posibil chiar din proprie inițiativă, justificând gestul cedării rapide a turneului.
BNR și Guvernul au devenit ținta acuzelor, trecând sub tăcere contrastul contribuției dezinteresate a BNR asupra efortului financiar prin gratuitatea punerii la dispoziție a bazei sportive pentru un eveniment nu doar departe de a fi filantropic, dar pur lucrativ! Guvernul, desigur, ar fi putut construi o baza sportivă impresionantă, acceptând o investiție destinată eșecului conform explicației oferite de chiar domnul Țiriac privind motivele pentru care nici domnia sa nici un alt investitor nu ar iniția un astfel de proiect la București!
Decesul, discutabil prematur, al turneului BRD-N-T-T de la București este mai degrabă un semn al întoarcerii la normalitate în care Statul și instituții publice, așa cum este Banca Națională a României, sunt pe cale a impune sfârșitul unei epoci în care transferul inechitabil de la public la privat a fost motorul unor realizări impresionante doar superficial.
De ani de zile, turneul putea fi transferat – ca locație bucureșteană – pe amplasamentul fostei baze sportive Voința, fosta viitoare Academie Ilie Năstase, acordată generos celui mai mare jucător român de tenis din secolul trecut, la fel de generos răsplătit cu gradul de general (față de care gradul de sublocotenent post-mortem al Ecaterinei Teodoroiu capătă un caracter derizoriu!) sau de parlamentar, sau de...
Terenul central al Turneului de la Monte-Carlo, organizat într-un Country Club monegasc, copie palidă a Stejarilor, are tribune mobile (schele metalice!) amenajate doar în perioada competiției. De ce nu se poate prelua modelul la București, la Voința, Olimpia sau alte locații?
Unui observator avizat îi este greu să nu observe că turneul a fost un vehicul de stranie, pentru secolul XXI, promovare a intereselor personale, fie și din simpla evaluare a ponderii expunerilor publicitare, îndoielnic reflectată în contribuția financiară.
Nu știm dacă Federația Română de Tenis a beneficiat de rețeta turneului și în ce mod. Bugetul nu este și nu a fost transparent, neurmând exemplul liderilor din domeniu, Roland Garros sau Wimbledon...
Simbolic, după penibilul moment de reculegere și printre lacrimi emoționante, sticlele de Moet-Chandon erau ostentativ aduse în atenția obiectivelor camerelor TV. De ce oare?!
Foto: BRD Nastase Tiriac Trophy
Trebuie sa te autentifici pentru a comenta!
Fii primul care lasa un comentariu!